Useful english dictionary. 2012.
Contemperation — Con*tem per*a tion (k[o^]n*t[e^]m p[ e]r*[=a] sh[u^]n), n. 1. The act of tempering or moderating. [Obs.] Sir T. Browne. [1913 Webster] 2. Proportionate mixture or combination. Contemperation of light and shade. Boyle. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
contempération — (kon tan pé ra sion) s. f. Terme de théologie. Exact tempérament de la grâce. • Dieu fait, disent ils, que nous choisissons par les préparations et par les attraits qui nous mettent en de certaines dispositions et nous inclinent aussi doucement … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
contemperaţie — CONTEMPERÁŢIE, contemperaţii, s.f. Impuls presupus a şi avea originea în graţia divină şi care constă în înclinarea voinţei către săvârşirea unui fapt, fără a l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
contemperament — noun ( s) Etymology: Late Latin contemperamentum, from Latin contemperare + mentum ment obsolete : contemperation … Useful english dictionary
